Persoane interesate

luni, 18 iulie 2011

Dorina Neculce - e și asta o îndeletnicire lumească

În dimineața aceea am privit lumea prin peretele de sticlă
se vedeau străzile forfotind 
și labirintul își îngusta vizibil culoarul
parcă simțeam o sufocare în retină
mi se conturau păsări cu penajul argintiu
am vrut să zbor mai departe
se contura asfințitul amestecându-și cerneala
cu sângele centaurului rănit într-o vorbă ceva mai tăioasă

- nesăbuitule ai să mori am gândit eu
lăcrimând o picătură de otravă
pe buze I se odihneau flururii amețiți de arșița zilei scurse
prin perdelele îngălbenite de la fereastră

stau și acum îngrămădită în aceeași paranteză rotundă
îți dau explicații despre cum a murit bunica
cum a fost ea primenită pe laiță de o vecină
care a cerut drept răsplată oglinda afumată
prin care o să privească eclipsa de soare

locatarul de dincolo mă privea de după gardul de nisip
strângea în brațele moi mijlocul clepsidrei
încercă să îi dea formă voluptoasă de femeie vulgară
dezinhibată care sparge cuvintele în dinți
și aruncă limba ascuțită pe spatele amfitrionului cu profilul mândru
încă mai bea absint se plimba cu jojo pe chanselize
pentru a fi cool își mângâie sictirul de pe frunte

domnișoare proaspăt ieșite pe ușa pensionului franțuzesc
îi strigă din mijlocul mulțimii adunate :
„ferice de pântecele care te-a purtat, noica ar fi mândru de tine!”

închipuitul mesia râgâie mulțumit se plictisește repede de atâtea osanale
se ascunde în pânza tabloului rezemat de peretele meu de sticlă
și se balansează în hamacul pe care i-l țin îngerii cu fețe schimonosite de efort

(oooo aici e tărâmul de nicăieri ne tolănim la umbra lui cezanne
și putem citi liniștiți tratate de psihiatrie viața e chiar o porție de moarte)

sub un impuls de moment trag perdeaua uitării peste umerii tabloului
și las ielele să dănțuiască în spatele râului de langă dunga aceea albastră
literații scot ochii din orbite și aruncă cu ei pe fereastră
țintind în ceafă câinii comunitari
e și asta o îndeletnicire cât de cât lumească

2 comentarii:

G D Toma spunea...

...iată o poezie de valoare, deşi parancutarul ăla de geluţul lu' Vlaşin de la Telciu nu e de nimica a merita chiar să se scrie şi lucruri ce-l iau, de fapt, cum spun italianii: per il cullo. Ăsta, oricum, nu s-ar înţepa, că-i prea strâmt în meclă.

Lumea din oglindă spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.