Persoane interesate
Arhivă blog
-
▼
2011
(16)
- ► septembrie (1)
joi, 11 august 2011
surâsul meu gothic
pentru că mă iubeai
așa
putred
ca o tornadă anxioasă am stins în tine sonata lumii și
mi-am încrustat pe buze (cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
apoi semnul vieții și iar semnul... ...
semnul am început să mă vopsesc până am devenit metresa cuvintelor (perfectă) și
îți vorbeam despre manechinele uitate în cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate. ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,
și-am început să-mi cioplesc singură aripi din
piatră să-mi însemn pe frunte poeme însângerate despre
oamenii veseli cu obrazul ascuns în ceară și crucifixe atârnate în gură...încă
îți mai vorbeam despre timpul când mă iubeai, așa, putred, cu
fața întoarsă în altă parte...
ca o tornadă anxioasă am stins în tine sonata lumii și
mi-am încrustat pe buze (cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
apoi semnul vieții și iar semnul... ...
semnul am început să mă vopsesc până am devenit metresa cuvintelor (perfectă) și
îți vorbeam despre manechinele uitate în cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate. ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,
și-am început să-mi cioplesc singură aripi din
piatră să-mi însemn pe frunte poeme însângerate despre
oamenii veseli cu obrazul ascuns în ceară și crucifixe atârnate în gură...încă
îți mai vorbeam despre timpul când mă iubeai, așa, putred, cu
fața întoarsă în altă parte...
miercuri, 10 august 2011
Nicolae Munteanu - Latifa
Regina arşiţei cristaline
Latifa - divină sălbăticie.
În răcoarea cortului dintre dune
te numesc ,,habibi,, între două suspine.
Oaspeţii mei ,,habahtanito,,
nu sunt doar şoldurile-ţi zvelte.
Iată tobele lăutarilor şi toate chimvalele
sunt gemete muribunde lângă muzica
lănţişoarelor de argint ale gleznelor tale.
Chiar dacă buzele-ţi carnivore
ştiu doar să tacă sălbatic de chinuitor
ochii mei îţi scormone cuvitele ascunse
în pielea curbată a dansului tău sideral.
Habibi habahtanito!
........
La reyna del ardor cristalino
Latifa -divina y salvaje.
En el frescor de la tienda de entre las dunas
te llamo ,,habibi,, entre dos suspiros.
Mis invitados ,,habahtanita,,
no son solo tus caderas esbeltas.
¡He aquí! Los tambores de los músicos y los platillos
que solo son gemidos muribundos comparados con la música
de las cadenas de plata de tus tobillos.
Aunque tus labios carnívoros
solo saben callarse atormentándome
mis ojos buscan las palabras escondidas
bajo la piel curvada de tu baile sideral.
,,Habibi habahtanito,,
Abonați-vă la:
Postări (Atom)