Persoane interesate
Arhivă blog
-
▼
2011
(16)
-
►
iulie
(8)
- Dorina Neculce - e și asta o îndeletnicire lumească
- NIcolae Munteanu - Iubirea degetelor Cocăi - El a...
- Nicolae Munteanu - Bâiguieli - Locura
- Dorina Ciocan Neculce - azi tac, dragul meu
- Dorina Neculce - unde sunt arcașii mei?
- Niki Vranceanu - Lepadare
- Lenuş - Soarele din iarbă
- Dorina Neculce - cănd plec
-
►
iulie
(8)
miercuri, 19 octombrie 2011
Antibiotic
Îmi sparg visul
de-un gând
şi pătrund în
trupul tău
ca o licoare
bahică
ard fără fum
pe cărări de suflet
alunec prin
vene tale
dor injectat
să-ţi pătrund
în carne
şi să rămân acolo
vibrând în tine
să-ţi plantez
în celule
iubirea
miercuri, 7 septembrie 2011
noapte cu vulturi austrieci și șoapte
copiii priveau sfinții cu capetele aplecate își fixau
bine ghilotina căutând puncte vulnerabile pe un
cer fără de nori treceau vulturi austrieci ducând în
ciocurile puternice câte un stârv . l-om împărți .
la noapte se pare luna se va umple cu urlete și pustiire să
legi bine poarta să nu lași copiii să mai iasă. viermii
rod în hoit se face frig apoi se face iaaarăși noapte
. daaaaaaaaaaaaaaa. o noapte cruntă ca la începuturi nu
poți să-mi zici că nu ți-am spus:
religia, dragule, de mult s-a transformat într-o mașină de
aplecat capete pe ghilotină, dar, ia aminte, să
nu le spui. ți-o vrea și ție capul.
dormi că e târziu mâine se-ntorc din nou cocorii
să-nfingă sulițe de mucava în coaste, în multe, multe coaste... dar până or veni ,
tu trebuie să dormi...ascuns pe muchie de șoapte .
bine ghilotina căutând puncte vulnerabile pe un
cer fără de nori treceau vulturi austrieci ducând în
ciocurile puternice câte un stârv . l-om împărți .
la noapte se pare luna se va umple cu urlete și pustiire să
legi bine poarta să nu lași copiii să mai iasă. viermii
rod în hoit se face frig apoi se face iaaarăși noapte
. daaaaaaaaaaaaaaa. o noapte cruntă ca la începuturi nu
poți să-mi zici că nu ți-am spus:
religia, dragule, de mult s-a transformat într-o mașină de
aplecat capete pe ghilotină, dar, ia aminte, să
nu le spui. ți-o vrea și ție capul.
dormi că e târziu mâine se-ntorc din nou cocorii
să-nfingă sulițe de mucava în coaste, în multe, multe coaste... dar până or veni ,
tu trebuie să dormi...ascuns pe muchie de șoapte .
joi, 11 august 2011
surâsul meu gothic
pentru că mă iubeai
așa
putred
ca o tornadă anxioasă am stins în tine sonata lumii și
mi-am încrustat pe buze (cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
apoi semnul vieții și iar semnul... ...
semnul am început să mă vopsesc până am devenit metresa cuvintelor (perfectă) și
îți vorbeam despre manechinele uitate în cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate. ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,
și-am început să-mi cioplesc singură aripi din
piatră să-mi însemn pe frunte poeme însângerate despre
oamenii veseli cu obrazul ascuns în ceară și crucifixe atârnate în gură...încă
îți mai vorbeam despre timpul când mă iubeai, așa, putred, cu
fața întoarsă în altă parte...
ca o tornadă anxioasă am stins în tine sonata lumii și
mi-am încrustat pe buze (cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
apoi semnul vieții și iar semnul... ...
semnul am început să mă vopsesc până am devenit metresa cuvintelor (perfectă) și
îți vorbeam despre manechinele uitate în cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate. ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,
și-am început să-mi cioplesc singură aripi din
piatră să-mi însemn pe frunte poeme însângerate despre
oamenii veseli cu obrazul ascuns în ceară și crucifixe atârnate în gură...încă
îți mai vorbeam despre timpul când mă iubeai, așa, putred, cu
fața întoarsă în altă parte...
miercuri, 10 august 2011
Nicolae Munteanu - Latifa
Regina arşiţei cristaline
Latifa - divină sălbăticie.
În răcoarea cortului dintre dune
te numesc ,,habibi,, între două suspine.
Oaspeţii mei ,,habahtanito,,
nu sunt doar şoldurile-ţi zvelte.
Iată tobele lăutarilor şi toate chimvalele
sunt gemete muribunde lângă muzica
lănţişoarelor de argint ale gleznelor tale.
Chiar dacă buzele-ţi carnivore
ştiu doar să tacă sălbatic de chinuitor
ochii mei îţi scormone cuvitele ascunse
în pielea curbată a dansului tău sideral.
Habibi habahtanito!
........
La reyna del ardor cristalino
Latifa -divina y salvaje.
En el frescor de la tienda de entre las dunas
te llamo ,,habibi,, entre dos suspiros.
Mis invitados ,,habahtanita,,
no son solo tus caderas esbeltas.
¡He aquí! Los tambores de los músicos y los platillos
que solo son gemidos muribundos comparados con la música
de las cadenas de plata de tus tobillos.
Aunque tus labios carnívoros
solo saben callarse atormentándome
mis ojos buscan las palabras escondidas
bajo la piel curvada de tu baile sideral.
,,Habibi habahtanito,,
luni, 18 iulie 2011
Dorina Neculce - e și asta o îndeletnicire lumească
În dimineața aceea am privit lumea prin
peretele de sticlă
se vedeau străzile forfotind
și labirintul își îngusta vizibil
culoarul
parcă simțeam o sufocare în retină
mi se conturau păsări cu penajul
argintiu
am vrut să zbor mai departe
se contura asfințitul amestecându-și
cerneala
cu sângele centaurului rănit într-o
vorbă ceva mai tăioasă
- nesăbuitule ai să mori am gândit eu
lăcrimând o picătură de otravă
pe buze I se odihneau flururii amețiți
de arșița zilei scurse
prin perdelele îngălbenite de la
fereastră
stau și acum îngrămădită în aceeași
paranteză rotundă
îți dau explicații despre cum a murit
bunica
cum a fost ea primenită pe laiță de o
vecină
care a cerut drept răsplată oglinda
afumată
prin care o să privească eclipsa de
soare
locatarul de dincolo mă privea de după
gardul de nisip
strângea în brațele moi mijlocul
clepsidrei
încercă să îi dea formă voluptoasă de
femeie vulgară
dezinhibată care sparge cuvintele în
dinți
și aruncă limba ascuțită pe spatele
amfitrionului cu profilul mândru
încă mai bea absint se plimba cu jojo pe
chanselize
pentru a fi cool își mângâie sictirul de
pe frunte
domnișoare proaspăt ieșite pe ușa
pensionului franțuzesc
îi strigă din mijlocul mulțimii adunate
:
„ferice de pântecele care te-a purtat,
noica ar fi mândru de tine!”
închipuitul mesia râgâie mulțumit se
plictisește repede de atâtea osanale
se ascunde în pânza tabloului rezemat de
peretele meu de sticlă
și se balansează în hamacul pe care i-l
țin îngerii cu fețe schimonosite de efort
(oooo aici e tărâmul de nicăieri ne
tolănim la umbra lui cezanne
și putem citi liniștiți tratate
de psihiatrie viața e chiar o porție de moarte)
sub un impuls de moment trag perdeaua
uitării peste umerii tabloului
și las ielele să dănțuiască în spatele
râului de langă dunga aceea albastră
literații scot ochii din orbite și
aruncă cu ei pe fereastră
țintind în ceafă câinii comunitari
e și asta o îndeletnicire cât de cât
lumească
duminică, 17 iulie 2011
NIcolae Munteanu - Iubirea degetelor Cocăi - El amor de los dedos de Coca
Iubirea degetelor Cocăi
e bătrână
reumatică
dar cochetă şi
parfumată.
Trosneşte pe
la-ncheieturi
când
bâjbâie oniric dincolo de ea
mereu …
altceva...
Genele mele
sunt mângâierea
şi mărginirea
singurătăţii ei.
Iubirea
degetelor Cocăi e bătrână
reumática si
curioasă.
El amor de los dedos de Coca
Es viejo reumático
pero con estilo y perfumado.
Sus articulaciones crepitan
cuando tantea
oníricamente mas alla de si
siempre … lo nuevo …
Mis pestañas son la acaricia
y los bordes de su soledad.
El amor de los dedos de Coca es viejo
reumatico y curioso.
Nicolae Munteanu - Bâiguieli - Locura
Pruncul artisticei mele bătrâneţi
i-a spus din greşeală ,,Uite !,,
întredeschisului-misteric
al unei uşi crescute întâmplător
pe o grămadă monocoloră de moloz.
De-atunci
dejurîmprejurul tainei singuratice
rămâne mereu pe-afară.
Afara -multicoloră-
nu mai ştie de ce parte a uşii să bată.
Doar ,,Uite,,
stă în pragul visceral
şi nu spune nimic
zâmbind ca Monalisa
proncului bătrâneţii mele.
El engendro de mi artística vejez
llamo por equivocación ,,¡he aqui!,,
al entreabierto-misterioso
de una puerta que brotaba casualmente
encima de un monton de escombro
monocolor.
Desde entonces
el alrededor del misterio solitario
se queda siempre por fuera.
La afuera multicolor
ya no sabe de que parte de la puerta se asenté.
Solo ,,¡he aqui!,,
esta en el umbral visceral
y no dice nada
sonreindo como Monalisa
al engendro de mi artística vejez.
sâmbătă, 9 iulie 2011
Dorina Ciocan Neculce - azi tac, dragul meu
azi tac dragul meu
vreau să-mi aud așteptările
desprinse din strânsoarea
dinților metalici
silabisesc lu-mi-na
înlăuntrul meu cineva
mă umple cu ceară
sunt lumânare de Paște
arzândă pe fruntea bătrânului
de la trei au crescut iar crucile
vii ca niște brațe uriașe
ca un stigmat al apusului
mă luminez verzui pironită
pe magine de balustradă
mâna mea
e un izvor în inimă de munte
aleargă și-ți curge prin vene
adun zâmbetul sculptat
și îl împart fără de rest
vietăți necunoscute vin
să-mi eclozeze pe sub piele
tu mă cauți ca pe un izvor
de lacrimi
-ești bine? mă întrebi așa
prin ochii fumurii dragul meu
-da. am niște vânătăi pe creier
și-mi beau liniștită trupul
în balansoarul insomnilor mele
stropii de rouă sparg
în răstimpuri
liniștea cerească
oamenii se eliberează
prin plămânii
eu pulsez unde m-ai lăsat
între stabilopozii templului gothic
las sacerdoții să-mi amprenteze
tăcerile pe față
vreau să-mi aud așteptările
desprinse din strânsoarea
dinților metalici
silabisesc lu-mi-na
înlăuntrul meu cineva
mă umple cu ceară
sunt lumânare de Paște
arzândă pe fruntea bătrânului
de la trei au crescut iar crucile
vii ca niște brațe uriașe
ca un stigmat al apusului
mă luminez verzui pironită
pe magine de balustradă
mâna mea
e un izvor în inimă de munte
aleargă și-ți curge prin vene
adun zâmbetul sculptat
și îl împart fără de rest
vietăți necunoscute vin
să-mi eclozeze pe sub piele
tu mă cauți ca pe un izvor
de lacrimi
-ești bine? mă întrebi așa
prin ochii fumurii dragul meu
-da. am niște vânătăi pe creier
și-mi beau liniștită trupul
în balansoarul insomnilor mele
stropii de rouă sparg
în răstimpuri
liniștea cerească
oamenii se eliberează
prin plămânii
eu pulsez unde m-ai lăsat
între stabilopozii templului gothic
las sacerdoții să-mi amprenteze
tăcerile pe față
luni, 4 iulie 2011
Dorina Neculce - unde sunt arcașii mei?
.am uitat de zidul plângerii
și de metaniile tale
îngerii nu mi-au primit azi răvașul
dar unde sunt arcașii mei
am strigat
spada mea s-a tocit
zidul îmi calcă apăsat pe spinare
surâsul tău mă întoarce pe cealaltă parte
a gangelui
cu apă galbenă
urât mirositoare
femeile își spală azi rufele
e cald și își privesc una alteia semnul
prin care li se arată câmpiile virgine
războinicii cu mâinile năclăite de moarte
și un alt soare zimțat de care s-au agățat copiii
ca de un balansoar al umbrelor
râd își fac vânt se lovesc cu picioarele în coaste
se plictisesc repede
iau arcul încruntă sprâncenele încordează mâinile de piatră
țintesc adânc în inimile noastre
se privesc mândri puterea le dă ghes
hai trage să fii sigur că îl doare
oamenii se îndepărtează doi câte doi
pe drumul de niciunde
sprijinind pe umeri pilonii uriași
se întristează
se înstrăinează
se închid în ei ca într-o pagină de carte
eu zidesc o cruce din nisip
din gură îmi iese un șarpe
cu ochi de rubin
ca o licheană mă-ncolocește
mă strânge la rându-i zidește în mine o scară
iacab privește se-nchină
urcă prin măruntaiele mele sprijinindu-și bastonul
în ochi, în creier, în gândul meu cristalizat
urcă
urcă spre altarul catedralei neamului meu
săgețile curg
curge apa prin gange oglindește brațele mele
crescute ca niște ramuri verzi îmbibate cu alge
unde sunt arcașii mei când doar
săgețile mai luminează văzduhul
mă simt nedreaptă în lupta asta corp la corp
care se naște la mine-n picioare.
și de metaniile tale
îngerii nu mi-au primit azi răvașul
dar unde sunt arcașii mei
am strigat
spada mea s-a tocit
zidul îmi calcă apăsat pe spinare
surâsul tău mă întoarce pe cealaltă parte
a gangelui
cu apă galbenă
urât mirositoare
femeile își spală azi rufele
e cald și își privesc una alteia semnul
prin care li se arată câmpiile virgine
războinicii cu mâinile năclăite de moarte
și un alt soare zimțat de care s-au agățat copiii
ca de un balansoar al umbrelor
râd își fac vânt se lovesc cu picioarele în coaste
se plictisesc repede
iau arcul încruntă sprâncenele încordează mâinile de piatră
țintesc adânc în inimile noastre
se privesc mândri puterea le dă ghes
hai trage să fii sigur că îl doare
oamenii se îndepărtează doi câte doi
pe drumul de niciunde
sprijinind pe umeri pilonii uriași
se întristează
se înstrăinează
se închid în ei ca într-o pagină de carte
eu zidesc o cruce din nisip
din gură îmi iese un șarpe
cu ochi de rubin
ca o licheană mă-ncolocește
mă strânge la rându-i zidește în mine o scară
iacab privește se-nchină
urcă prin măruntaiele mele sprijinindu-și bastonul
în ochi, în creier, în gândul meu cristalizat
urcă
urcă spre altarul catedralei neamului meu
săgețile curg
curge apa prin gange oglindește brațele mele
crescute ca niște ramuri verzi îmbibate cu alge
unde sunt arcașii mei când doar
săgețile mai luminează văzduhul
mă simt nedreaptă în lupta asta corp la corp
care se naște la mine-n picioare.
Niki Vranceanu - Lepadare
Am negat karma
pe litere
scuipând pe alfa
am înjurat omega
Un şarpe ce-şi înghite coada
stă mort sub calcâiul meu
deja invulnerabil
De-aş fi Ahile
nu mi-ar fi teamă de sageată
Eu nu mai cred
în arc
duminică, 3 iulie 2011
Lenuş - Soarele din iarbă
Împlânteşte-mi soarele-n piept,
şi răspândeşte-mi raze de lumină,
printre firele de iarbă bătute de fum şi vânt...
totul s-a răspândit
ca şi un cuvânt stau întinsă-n iarbă,
la cer privesc, cum norii uşor se risipesc...
într-un dans ameţitor ce se-mpletesc
în magia razelor de soare, ce se pierde la apus.
şi răspândeşte-mi raze de lumină,
printre firele de iarbă bătute de fum şi vânt...
totul s-a răspândit
ca şi un cuvânt stau întinsă-n iarbă,
la cer privesc, cum norii uşor se risipesc...
într-un dans ameţitor ce se-mpletesc
în magia razelor de soare, ce se pierde la apus.
sâmbătă, 2 iulie 2011
Dorina Neculce - cănd plec
când plec
mă arde soarele în talpa dreaptă
când plec, am crengile pe umeri,
cocoșul satului îmi strigă
din gușa lui umflată
un cântec neuitat,
un cântec dealtădată
care-ar putea s-alunge
strigoii de la poartă.
mă-nchid bunicii, după obicei,
în casa lor pustie
necunoscute mâini
îmi bat în geamuri,
chiar salcia mi s-a mutat în piept,
și-mi bate disperat în ramuri…
spre podul casei, încărcat
urc pleopa mea încercănată
și ochii,astăzi, mi se zbat,
îi țin cu mâna mea de șoaptă.
de dincolo, în sticlă,
bat spiritele pribegite
și-mi spun că iar e vară,
îmi fac din umeri semne rătăcite,
mă-ndeamnă să mai ies
din mine, pe afară,
(e frig/o iarnă troienită/cu fluturi nesătui/mă-nghite/
și pierd o lacrimă-poveste/în podul casei părăsite)
în mine se trezește
aceeași lume răsturnată,nevăzută,
genunchiul și-l zdrelește tata,
ia scara-n brațe,
și-mi strânge-n plalmele lui aspre
albastra lacrimă pierdută.
mă arde soarele în talpa dreaptă
când plec, am crengile pe umeri,
cocoșul satului îmi strigă
din gușa lui umflată
un cântec neuitat,
un cântec dealtădată
care-ar putea s-alunge
strigoii de la poartă.
mă-nchid bunicii, după obicei,
în casa lor pustie
necunoscute mâini
îmi bat în geamuri,
chiar salcia mi s-a mutat în piept,
și-mi bate disperat în ramuri…
spre podul casei, încărcat
urc pleopa mea încercănată
și ochii,astăzi, mi se zbat,
îi țin cu mâna mea de șoaptă.
de dincolo, în sticlă,
bat spiritele pribegite
și-mi spun că iar e vară,
îmi fac din umeri semne rătăcite,
mă-ndeamnă să mai ies
din mine, pe afară,
(e frig/o iarnă troienită/cu fluturi nesătui/mă-nghite/
și pierd o lacrimă-poveste/în podul casei părăsite)
în mine se trezește
aceeași lume răsturnată,nevăzută,
genunchiul și-l zdrelește tata,
ia scara-n brațe,
și-mi strânge-n plalmele lui aspre
albastra lacrimă pierdută.
miercuri, 29 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)