Persoane interesate

sâmbătă, 9 iulie 2011

Dorina Ciocan Neculce - azi tac, dragul meu

azi tac dragul meu
vreau să-mi aud așteptările
desprinse din strânsoarea
dinților metalici
silabisesc lu-mi-na
înlăuntrul meu cineva
mă umple cu ceară
sunt lumânare de Paște
arzândă pe fruntea bătrânului
de la trei au crescut iar crucile
vii ca niște brațe uriașe
ca un stigmat al apusului
mă luminez verzui pironită
pe magine de balustradă
mâna mea
e un izvor în inimă de munte
aleargă și-ți curge prin vene
adun zâmbetul sculptat
și îl împart fără de rest

vietăți necunoscute vin
să-mi eclozeze pe sub piele
tu mă cauți ca pe un izvor
de lacrimi

-ești bine? mă întrebi așa
prin ochii fumurii dragul meu
-da. am niște vânătăi pe creier
și-mi beau liniștită trupul
în balansoarul insomnilor mele
stropii de rouă sparg
în răstimpuri
liniștea cerească

oamenii se eliberează
prin plămânii

eu pulsez unde m-ai lăsat
între stabilopozii templului gothic
las sacerdoții să-mi amprenteze
tăcerile pe față

4 comentarii:

MANOLIU spunea...

foarte frumos, îmi place !:)

misionara spunea...

multumesc de popas, domnule Manoliu

Thoma Driza spunea...

Minunate versuri care sunt"un izvor in inima de munte"unde"oamenii se elibereaza prin plamanii"

misionara spunea...

vă multumesc de vizită și cuvintele dv.domnule Thoma.cu prietenie