Persoane interesate

miercuri, 29 iunie 2011

Publicaţi poezie

Publicaţi poezie

12 comentarii:

Lucia spunea...

ÎN GENUNCHI, VĂ ROG...

Daţi-mi înapoi visele ce mi-aţi furat
Să bat cîmpii, e... dreptul meu omenesc...
Lăsaţi-mă să mai cred într-un lucru curat,
Să cred că-s iubit şi să vreau să iubesc...

Lăsaţi-mă să mă mint... Aşa e normal,
Ca să pot să păşesc înc-un pas mai departe...
Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal
Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte...

Lăsaţi-mă prost ! Sunt om, deci sunt laş...
De ce să mă chinui, pentru că ştiu ?!...
Mai am pân-ajung să pasc pe imaş...
Şi chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu !!!..

Şi viu cât mai sunt, nu vreu să mai sufăr....
Daţi-mi pilule, să nu mă mai doară,
Viaţa-mi, diademă din petale de fluturi
Prinsă în plete de doruri şi-ocară...

Şi fiindcă trăiesc. Şi fiindcă viu sunt,
Şi fiindcă viaţa se stinge-n nevoi,
Atât cât mai stau pe bătrânul Pământ,
Vă rog în genunchi, daţi-mi visu-napoi....

D. Stăniloiu spunea...

Sunt fila albă
aşternută
sub paşii tăi
de cuvinte.

Aştept trecerea
cum timpul
devenirea pietrei
în nisip.

Tăcerile tale
Paşi de cuvinte

nopţile mele
negre de
aşteptare.

Uneori
sărăcită
de vre-o
speranţă
mă trezesc

filă albă.

Lucia spunea...

Mulţumesc domnului G pentru părere şi participare la discuţii, dar...e prea mult dacă-l rog să se arate ''la faţă''? Aş dori comentarii din partea cuiva care se recomandă...cred că ţine de o elementară politeţe!
Cu respect, Lucia

Lucia spunea...

Şi dragă domnule''G'', ce credeţi? Se mai poate îngrăşa niţel , sau o lăsăm să moară aşa cum e?
Desigur, părerile contează mult, dar, întrun atelier, nu se dau note(doar note!) se foarfecă materialul, până iese ceva din el!
Altfel s-ar numi ATELIER DE OPINII!
Cu drag,Lucia

Lumea din oglindă spunea...

doamna Lucia, poete ar trebui să mai renunțați la punctele de suspensie , poezia e o trăire , semnele acelea o îngrădesc, lasați/o să curgă lin.doar sugestii,fără supărare

Lumea din oglindă spunea...

eu am publicat o poezie foarte veche, dle Toma...dar nu s-au așezat bn versurile atunci când am trimis-o și nici nu știu cum se reeditează. vreau oricefel de sugestii la ea.

Anonim spunea...

Vis argintiu, autor Mioara Băluță

Am să ard ca un bulgăr de gheaţă
Aruncat către soare în joacă
Risipită de nori, văl de ceaţă,
Să m-aşez pe ciulini, promoroacă.

Să mă-mprăştii în noapte ca gândul.
Trena mea să o-ntind, neştiută,
Argintie s-acopăr pământul
Iar în zori să mă fac nevăzută

Înălţată spre cer, ca un abur,
Voi alege un loc printre aştri.
Poate-atunci voi putea să alătur,
Într-o sferă pe noi, doi sihaştri.

Două lumi într-o stea căzătoare.
Două inimi de dor şubrezite,
Prin atâtea furtuni trecătoare
Când spre sud, când spre nord... rătăcite.

Anonim spunea...

Hai
autor Mioara Băluță


Să fugim într-o zi la Paris.
Doi nebuni, în picioarele goale;
Hai să facem în ciudă la sfinţi
Iar cu moartea să stăm la taclale.

Despre rai... încă nu, nu-mi vorbi
Vom dormi vagabonzi pe o bancă
Vreau pe Marte să-mi cumperi pământ
Şi să-mi faci din cuvinte o barcă.

Să vâslim către celălalt mal
Printre nopţi şi secunde abstracte
Mai aproape de cer cu un iad
Fericiţi, condamnaţi de păcate.

Numai noi s-alergăm, vinovaţi,
Printre stele pierdute în ceaţă...
Nu zâmbi, hai te rog, spune da!
Asta-i tot ce mai vreau de la viaţă

Anonim spunea...

Va multumesc pentru timpul acordat poeziilor mele.
Cu prietenie, Mioara Baluta

Lucia spunea...

Îmi permit să spun că, cele două poezii, m-au fermecat! Dar, aşa cum spunea şi Toma, nu sunt lucrări de atelier!
Aş dori să veniţi cu păreri, sugestii, la lucrările postate(adică şi , sau numai a mea!), pentru ca cenaclul să prindă în sfârşit viaţă!
Numai bine tuturor, multă inspiraţie, urează Lucia

Unknown spunea...

Spice de soare
Ma-ntind peste timp
în spatiu si culoare
cu valurile-n par
prinse-n spice
de soare.

Alerg,
vânt purtator
de griji învalmasite
în aerul plin de mireasma
frunzelor asternute
pe carare în ploaie
si-ascult glasul
tomnatic al merlelor
din scorburi,

Cuget oprindu-mi drumul
si vad o pereche de tineri
cum prinsi sunt în mreaja
vapailor mistuitoare
al primelor simtaminte
desprinse din dragostea lor,
ori stii, ori ba, altii înaintea lor
la fel s-au prins în juraminte!
Câte au fost toate
la timpul lor vapai,
ori binecuvântare?

Judecam, judecati vom fi
de ploi, ninsori
si pribegii...

Costel Zăgan spunea...

ALB ȘI/SAU ROȘU

Nu-ți mai recunoști amicul
nu-ți mai recunoști dușmanul
un gigant este nimicul
ce dușman îți este fanul

Nu-ți mai recunoști dușmanul
nu-ți mai recunoști iubita
trece clipa n- o fi anul
trece viața moartea-i sita

Nu-ți mai recunoști iubita
un gigant este nimicul
foc în piept foaia e plita
nu-ți mai recunoști amicul

Nu-ți mai recunoști dușmanul
n-ai trait trăiască banul
Costel Zăgan