Persoane interesate

Se afișează postările cu eticheta Nicolae Munteanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Munteanu. Afișați toate postările

miercuri, 10 august 2011

Nicolae Munteanu - Latifa


 Regina arşiţei cristaline 
 Latifa - divină sălbăticie. 
 În răcoarea cortului dintre dune 
 te numesc ,,habibi,, între două suspine. 
 Oaspeţii mei ,,habahtanito,, 
 nu sunt doar şoldurile-ţi zvelte. 
 Iată tobele lăutarilor şi toate chimvalele 
 sunt gemete muribunde lângă muzica 
 lănţişoarelor de argint ale gleznelor tale. 
 Chiar dacă buzele-ţi carnivore 
 ştiu doar să tacă sălbatic de chinuitor 
 ochii mei îţi scormone cuvitele ascunse 
 în pielea curbată a dansului tău sideral. 
 Habibi habahtanito! 
   
........


La reyna del ardor cristalino
Latifa -divina y salvaje.
En el frescor de la tienda de entre las dunas
te llamo ,,habibi,, entre dos suspiros.
Mis invitados ,,habahtanita,,
no son solo tus caderas esbeltas.
¡He aquí! Los tambores de los músicos y los platillos
que solo son gemidos muribundos comparados con la música
de las cadenas de plata de tus tobillos.
Aunque tus labios carnívoros
solo saben callarse atormentándome
mis ojos buscan las palabras escondidas
bajo la piel curvada de tu baile sideral.
,,Habibi habahtanito,,



duminică, 17 iulie 2011

NIcolae Munteanu - Iubirea degetelor Cocăi - El amor de los dedos de Coca


  
 Iubirea degetelor Cocăi
 e bătrână reumatică
 dar cochetă şi parfumată.
 Trosneşte pe la-ncheieturi
 când bâjbâie  oniric  dincolo de ea
 mereu … altceva...
 Genele mele sunt  mângâierea
 şi mărginirea singurătăţii ei.
 Iubirea degetelor Cocăi e bătrână
 reumática si curioasă. 
                                      

El amor de los dedos de Coca
Es viejo reumático
pero con estilo y perfumado.
Sus articulaciones crepitan
cuando  tantea oníricamente mas alla de si
siempre … lo nuevo …
Mis pestañas son la acaricia
y los bordes de su soledad.
El amor de los dedos de Coca es viejo
reumatico y curioso.            

  

Nicolae Munteanu - Bâiguieli - Locura


Pruncul artisticei mele bătrâneţi
i-a spus din greşeală ,,Uite !,,  
întredeschisului-misteric  
al unei uşi crescute întâmplător  
pe o grămadă monocoloră de moloz.  
De-atunci
dejurîmprejurul tainei singuratice  
rămâne mereu pe-afară.  
Afara -multicoloră-  
nu mai ştie de ce parte a uşii să bată.  
Doar ,,Uite,,
stă în pragul visceral  
şi nu spune nimic   
zâmbind ca Monalisa  
proncului bătrâneţii mele.


El engendro de mi artística vejez
llamo por equivocación ,,¡he aqui!,,
al entreabierto-misterioso
de una puerta que brotaba casualmente
encima de un monton de escombro
monocolor.
Desde entonces
el alrededor del misterio solitario
se queda siempre por fuera.
La afuera multicolor
ya no sabe de que parte de la puerta se asenté.
Solo ,,¡he aqui!,,
esta en el umbral visceral
y no dice nada
sonreindo como Monalisa
al engendro de mi artística vejez.